Altitudine 0
Suprafața e lumea vie de deasupra pământului, unde fiecare călător își începe drumul. E singurul ținut pe care niciun popor nu îl stăpânește singur: Zânarii se țin de pădurile ei adânci, Ciocănarii de înălțimile ei reci, iar Rățanii își înalță citadelele acolo unde Suprafața mai păstrează rânduială, în vreme ce animale sălbatice și păscute străbat restul. Din Suprafață, portalurile se deschid în jos și în sus spre ținuturile tăinuite ale lumii: Sanctuarele subterane și Cerfort pe orbită ale Arhitecților, Cavernele morților vii, imposibilele Camerele din Spate și Avern de dedesubt.
Suprafața nu e un singur peisaj, ci multe. Arșița și frigul, umedul și uscatul, muntele și câmpia se schimbă din loc în loc, împărțind lumea de deasupra în biomuri deosebite, fiecare cu pământul, vremea, vegetația și primejdiile lui. Secțiunile următoare descriu biomurile pe care un călător e cel mai probabil să le străbată.
Întinderi vaste și sterpe de nisip și piatră goală sub un soare neîndurător. Apa și umbra sunt rare, zilele fierbinți și nopțile reci, iar puținul ce trăiește aici a învățat să se lipsească de tot. Din când în când zărești un Răsunar rătăcit în pustietatea deschisă, hoinărind departe de orice Sanctuar.
Codri adânci de copaci bătrâni, lumină pestriță și subarboret încâlcit — umbroși, închiși și lesne de rătăcit în ei. Aceste păduri sunt căminul tăinuit al Zânarilor, care se țin de adâncurile lor și rareori lasă un străin să afle poteca.
Fierbinte, umedă și năpădită — un hățiș verde și des și, în ținuturile ei joase, apa stătută a mlaștinii și a smârcului. Stuful și nămolul tăinuiesc Mlăștinaru, răpitorul răbdător la pândă al smârcului, așa că rămâi în mișcare și bine departe de stufărișurile dese.
Pustiuri vărgate de stâncă și lut roșu, uscate și frânte în faleze, mese cu creștet plat și râpe abrupte. Uimitoare la văz și anevoioase de străbătut, cu puțină apă și pas viclean. Și aici zărești din când în când un Răsunar rătăcit, croindu-și drum prin stâncă departe de orice Sanctuar.
Pajiști vaste și deschise — blânde, plate și cele mai îngăduitoare dintre ținuturile Suprafeței, locul cel mai probabil unde să-ți afli temei sub picioare. Acolo unde câmpiile coboară spre râuri, lacuri și mare, Rățanii își înalță citadelele, căci sunt la fel de acasă în apă ca și pe uscat.
Înălțimile reci — întinderi înghețate și munți abrupți și înzăpeziți unde aerul se rarefiază, iar zăpada nu se topește niciodată. Acesta e pământul de baștină al Ciocănarilor, care propășesc în frig și la înălțimi ce doboară pe oricine altul.