Rățanii sunt ordinul cavaleresc al Suprafeței — cavaleri coborâți din rațe, jurați unui cod mai vechi decât oricare dintre ei.
Viteză 110% · Viață 100%
Un Rățan e un cavaler biped coborât din rațe: înzestrat cu cioc, înpenat în culorile neamului său, cu mâini și picioare palmate, lat în piept și voinic în picioare. Poartă armură de plăci întreagă, făurită pe statura lor — coiful croit spre a cuprinde ciocul — și mânuiesc o spadă lungă (mai întotdeauna cu nume) și un scut. Între ei vorbesc în măcăit și trâmbițat: o limbă aievea și străveche, în care înălțimea tonului și ritmul poartă înțelesul, iar limba comună o învață pentru străini, grăind-o cu un accent nazal și retezat. Armura lor e croită pentru apă, și înoată mai iute și mai mult decât orice alt popor al Suprafeței, chiar și în armură întreagă.
În bătălie, Rățanii sunt cei mai buni luptători grei ai Suprafeței: formații disciplinate, armură neîntrecută, magie de sprijin în luptă și o certitudine dată de cod ce nu cade în panică. Dar sunt înceți, previzibili și legați de codul lor — un Rățan nu lovește în spate un potrivnic ce fuge și nu se năpustește asupra unuia neajutorat, iar un luptător sprinten pe pământ uscat și colțuros i se poate ține înainte toată ziua. Călătorului ce se înfățișează deschis și se poartă cu cinste i se oferă ospitalitate formală și o încercare cinstită la turnir; cel ce învinge prin trădare e ținut minte de întregul ordin, în scris, pe veci.
Rățanii păzesc vechile arene numite Creuzete dinaintea oricărei amintiri vii și înalță alături de ele Citadelele lor întărite — împărțite, în silă, cu Ciocănarii, care socotesc același pământ sfânt din cu totul alte pricini. Sunt cele mai numeroase făpturi orânduite ale Suprafeței, iar acolo unde Suprafața mai păstrează o lege, e mai cu seamă lege a Rățanilor.
Susțin că Vox Maxa e codul: tiparul legător al purtării drepte — a-ți ține cuvântul, a-ți saluta potrivnicul, a primi înfrângerea cu grație, a-i apăra pe cei ce nu se pot apăra, a nu lovi niciodată în spate, a cinsti numele celor căzuți. Turnirurile pe care le țin la Creuzete sunt curți de onoare unde codul e încercat și șlefuit, iar cei mai mari campioni ai lor sunt canonizați după moarte, numele lor păstrate în registrele ordinului.